Tratat de Ingrijiri Paliative la Domiciliu
Editura Etna
Personalizare
Nu uita sa-ti salvezi personalizarea pentru a o putea adauga in cos(edit with the Customer Reassurance module)
(edit with the Customer Reassurance module)
(edit with the Customer Reassurance module)
RECENZIE
TRATAT DE ÎNGRIJIRI PALIATIVE LA DOMICILIU
sub red. Dr Marinela Olăroiu
Probabil că unul dintre cele mai mari succese pe care le-a înregistrat societatea contemporană din ţările dezvoltate a fost prelungirea duratei medii de viaţă de la 50 de ani, cât era la începutul secolului trecut, până aproape de 80 de ani cât este ea astăzi. Din păcate, cu toate progresele pe care le-a realizat în prelungirea duratei medii de viaţă, medicina nu poate asigura încă o starea de sănătate satisfăcătoare în ulimii ani ai vieţii. Aproape toţi ani câştigaţi prin prelunigrea duratei medii de viaţă sunt întovărăşiţi de suferinţe şi de dizabilităţi foarte grave, aşa încât deşi durata medie de viaţă depăşeşte de multe ori 80 de ani, durata medie de viaţă sănătoasă nu depăşeşte în ţările europene mai mult de 58-60 de ani.
Mai mult de jumătate dintre indivizii trecuţi de 60 de ani au cel puţin o boală cronică. De aceea odată cu creşterea duratei medii de viaţă, prevalenţa bolilor cronice a crescut foarte mult. După cum se ştie bolile cronice debutează foarte lent şi evoluează asimptomatic o foarte lungă periadă de timp. Iar atunci când încep să se manifeste clinic, leziunile sunt deja foarte avansate şi determină foarte rapid o serie întreagă de suferinţe şi de dizabilităţi, care afectează de multe ori foarte grav calitatea vieţii bolnavului. Iar atunci când nu mai există nicio posibilitate de vindecare sau cel puţin de ameliorare a bolii, medicul trebuie să înceapă să acorde îngrijirile paliative, prin intermediul cărora să caute să amelioreze calitatea vieţii bolnavului, să facă mai suportabilă ultima perioadă de viaţă a acestor bolnavi, precum şi a familiilor respective.
La început tratamentele paliative s-au acordat bolnavilor de cancer, apoi şi altor boli care afectează grav calitatea vieţii bolnavului din fazele terminale ale boli, aşa cum se întâmplă în bolile neurologice, în insuficienţele de organ şi în demenţe. Iar în ultimul timp, datorită creşterii duratei medii de viaţă, devin din ce în ce mai importatante îngrijirile paliative geriatrice. Se apreciază că datorită tratamentelor patogenice, care deşi nu pot vindeca, reuşesc totuşi să prelungească foarte mult evoluţia bolilor cronice, peste 20 de milioane de bolnavi din întreaga lume au nevoie în fiecare an de îngrijiri paliative. Iar 6% dintre ei sunt copii, ceea ce înseamnă că tratamentele paliative nu se adresează numai bătrânilor, ci şi adulţilor şi copiilor. Tocmai pentru că se adresează unui număr foarte mare de bolnavi, tratamentele paliative reprezintă o problemă deosebit de importantă pentru sistemele de sănătate contemporane, atât din punct de vedere financiar, cât şi din punct de vedere al organizării şi al pregătirii cadrelor. În acest sens se organizează cursuri şi se scriu manuale, aşa cum este Tratatul de îngrijiri paliative la domiciliu, elaborat de doamna dr. Marinela Olăroiu şi colaboratorii şi publicat în anul 2015, în editura Etna. Acest tratat este o dezvoltare şi o aducere la zi, în condiţiile în care cercetarea ştiinţifică evoluează atât de rapid, a Compendiului de îngrijiri paliative la domiciliu, pe care Dr Marinela Olăroiu şi colaboratorii, l-a publicat în anul 2004.
Atât compendiul, cât şi tratatul se referă la îngrijirile paliative la domiciliu şi acest lucuru este foarte important nu numai pentru economiile care se fac în acest fel, nu numai pentru tendinţa de a muta o serie de activităţi din spital spre domiciliu, ci şi pentru faptul că spre deosebire de bolnavii din alte ţări, care preferă să moară în spital în proporţie de 70%, în România peste 90% din bolnavii din preferă să moară la domiciliu. În România bolnavii nu acceptă aşa de uşor părăsirea de către familie şi exilarea lor în spital, printre străini. Bolnavii din România preferă să moară la domiciliu, adică la ei acasă, în mijlocul familiei în care au trăit. Dar deşi majoritatea bolnavilor din România preferă să moară acasă, numai un sfert dintre bolnavii în fază terminală de la noi din ţară, beneficiază de fapt de îngrijirile paliative, care să le facă utima etapă a vieţii mult mai suportabilă.
După cum subliniază Dr Marinela Olăroiu, îngrijirile paliative la domiciliu au anumite avantaje, aşa cum ar fi participarea familiei la îngrijirea bolnavului, ceea ce poate asigura un comfort psihic superior, mult mai acceptat de bolnavi, decât cel realizat de nişte necunoscuţi în spitale. Evident că îngrijirile paliative de la domiciliu pot avea şi anumite dezavantaje, aşa cum ar fi lipsa pregătirii şi a dotărilor tehnice şi a persoanelor specializate din spital. Dar Tocmai acest lucru vor să-l îmbunătăţească autorii prin publicarea acestui tratatat, care să fie util celor implicaţi în acest domeniu.
După o scurtă introducere, în care se ocupă de importanţa îngrijirilor paliative, Dr Marinela Olăroiu trece direct la subiect şi descrie componenţa echipei multidisciplinare, care în forma ei minimală poate fi formată dintr-un medic, două-trei asistente şi din membrii familiei, care au fost instruiţi în acest sens. Iar în forma ei extinsă poate fi formată dintr-un medic coordonator, două-trei asistente, de fizioterapie, de kinetoterapie, de un dietetician, de un asistent social, de un psiholog, de un preot şi de membri familiei, care au fost instruiţi în acest sens, ceea ce deşi ar fi foarte frumos, rămâne deocamdată o utopie din moment ce două treimi dintre bolnavii în faze terminale, de la noi din ţară, nu beneficiază de niciun fel de îngrijiri paliative.
După expunerea echipei şi a sarcinilor sale, Dr Marinela Olăroiu trece la managementul simptomelor şi sindroamelor cel mai des întâlnite în fazele terminale ale bolilor. Din acest punct de vedere este foarte important de remarcat faptul că tratatul de îngrijiri paliative începe nu cu boli, ci cu simptomele care afectează calitatea vieţii bolnavului. Este adevărat că medicul şi mai ales medicul de familie are de-a face mai întâi cu simptome şi pelcând de la simptome ajunge în cele din urmă la boli. Dar exceptând manualalele de semiologie, majoritatea tratatelor de medicină încep totuşi cu prezentarea bolilor, în cadrul cărora se descriu simptomele respective. În îngrijirile paliative, abilitatea de a diagnostica boala este, după cum arată autoarea, secundară celei de a alina suferinţa. De aceea îngrijirile paliative apelează mai ales la tratamentele simptomatice şi patogenice, decât la tratamentele etiologice, de care cu mici excepţii, aşa cum se întâmplă în cazul bolilor infecţioase, nici nu prea dispunem.
De aceea capitolul prind managementul simptomelor şi al sindroamelor ocupă cea mai mare parte din carte şi cuprinde peste 50 dintre simptomele cel mai frecvent întâlnite în fazele terminale ale bolilor. Deşi majoritatea simptomelor au fost descrise de Dr. Marinela Olăroiu, la capitolul privind managementul simptomelor şi a sindroamelor, au participat foarte mulţi colaboratori şi anume Dr. Cornelia Niţipir, Btânduşa Focşeneanu, Mihaela Leşe, Sorina Aurelian, Minerva Ghinescu, Justin Aurelian, Gabriela Rahnea Niţă, care au descris foarte instructiv tabloul simptomatioc pe care l-ar putea avea bolnavul în fazele sale terminale.
După descrierea semnificaţiei şi incidenţei simptomului respectiv, se descriu cauzele, adică bolile în care poate apare simptomul respectiv, eventualele investigaţii paraclinice necesare, prevenţia şi tratamentul simptomelor respective. De remarcat importanţa deosebită pe care au acordat-o autorii unor simptome, aşa cum ar fi durerea, febra, dispneea, hemoragiile, incontinenţele, confuzia, delirul şi altele, care sunt cel mai des întâlnite şi care afectează cel mai grav starea bolnavului terminal şi de multe ori şi a celorlalaţi membrii ai familiei.
Dar de multe ori pe fondul unor suferinţe cronice pot apare şi nişte urgenţe medicale, sau chiar chrurgicale, aşa cum ar fi convulsiile, hemoragiile masive, fracturile, ocluziile intestinale şi retenţia acută de urină, de aceea autorii descriu pe larg simptomatologia şi tratamentul lor, mai ales tratamentul prespitalicesc al urgenţelor medico-chirurgicale grave care prsupun internarea lor în spital.
Dar pentru că, după cum spunea cineva, medicina fără teorie este oarbă, iar fără practică este ciungă, după ce au expus problemele teoretice, autorii trec de la descrierea cunoştinţelor la descrierea deprinderi practice, a tehnicilor şi a manevrelor pe care trebuie să şi le însuşească membrii echipei, pentru a putea acorda îngrijirile paliative necesare. Aşa spre exemplu autorii descriu pe larg îngrijirea fistulelor, a stomei, a ulceraţiilor şi a escarelor, care ştim câte probleme pun celor care îngrijesc bolnavii în fazele terminale. De asemenea, descriu tehnicile de administrare a medicamentelor, a alimentaţiei parenterale, a caterelor vezicale, a canulei traheale, a dializei peritoneale, a oxigenoterapiei, a puncţiei pleurale, a puncţiei abdominale de evacuare a lichidului de ascită şi aşa mai departe, toate acestea demonstrând cât de complicate sunt îngrijirile paliative la domiciliu.
Ultima parte a cărţii este dedicată managementului aspectelor psihologice, îngrijirilor paliative legate de vârstă, şi aspectelor etice şi medicale legate de perioada de sfârşit a vieţii. Fără a reduce cu nimic din importanţa aspectelor tehnice, după părea mea acestea sunt problemele cele mai dificile ale îngrijirilor paliative, pentru că noi avem de-a face cu un om, care are nu numai un corp care suferă, care se îndreaptă iremediabil spre deces, ci şi un psihic, o mulţime de sentimente, de legături afective, de rude, de prieteni, de care este indisolubil legat. Apoi bolnavul mai are o profesiune, mai are nişte proiecte, nişte vise vise, nişte planuri, care acum, ori îi spunem, ori nu îi spunem noi, vede şi el că se întrerup brusc pentru totdeauna. Un bolnav care avea cancer îmi spunea, spre exemplu, că pentru el timpul s-a oprit. Apoi el are nu numai un psihic, ci şi un suflet, care începe să oscileze între cer şi pământ, aşa încât de multe ori nici nu ştim dacă suferinţele psihice nu sunt mai mari decât suferinţele somatice pentru care îl îngrijim noi.
...........................................
Prof As Dr Restian Adrian
Fisa tehnica
- Composition
- Ceramic